De ceva vremea mi-am cumparat un hamac, insa nu l-am folosit decat pe durata a catorva ore. Un prieten de pe Net mi-a impartasit parerea lui referitor la hamacul achizionat... insa visam ca intr-o zi sa-l folosesc cu adevarat. Si iata ca ziua propusa a venit. La ora 17 am terminat programul la serviciu. Cu invoirea sotiei mele, care dupa 21 de ani de casnicie a renuntat sa-mi mai inteleaga "partile mele ascunse", mi-am facut bagajul, iar pe la ora 18 m-am urcat pe bicicleta plecand spre Cisnadioara.
Cisnadioara este la vreo 11 km departare de cubul meu de beton si este o destinatie uzuala cand am chef de o plimbare. Acolo am avut stupii pana i-am lasat unui prieten mult mai capabil decat mine, si care traieste din apicultura. Ovidiu un alt un prieten, are o livada de un hectar, si acolo va fi poligonul de testare a hamacului... citeste mai departe
Puteam testa in padurea din apropiere... insa am zis ca o singura necunoscuta imi este de ajuns. Nu doream o ecuatie cu doua necunoscute: cum dorm in hamac si cum scap de ursul care imi da tarcoale. De fapt la livada m-a astepat un "urs" , insa numai cu numele. Drumul mi-a luat vreo ora (panta, rucsac ), asa ca pe la ora 19, am ajuns. Destul de greu pe bicicleta cu rucsacul plin, insa nu am avut de ales. Pe langa hamac am mai bagat si ceva mancare si o hainuta mai groasa. Cum m-am gandit, in livada nu mai era nimeni in afara de Ursu catelul gazdei mele.
Am parcat bicicleta. O scurta pauza, schimb de camasa, ganduri... daca sunt normal sau nu... o scurta trecere in revista a zonei, dupa care am inceput sa-mi caut un loc unde sa-mi instalez tabara. Ca un fan Ray Mears ce sunt... nu am prea ascultat de sfaturile lui... dar asta este omul cat traieste invata. Am constatat acest lucru, cand am vazut cat de greu este sa faci niste noduri serioase si usor de desfacut sau cand am vazut cat de "bine" cunosc echipamentul. Livada era organizat ca la carte... 3 metri intre randuri. Alta problema. Eh una peste alta, printre merii plini mi-am gasit si eu o zona unde am reusit sa ma instalez.
Mi-a luat ceva timp sa-mi instalez tabara, legaturile alunecau greu pe scoarta merilor, noroc ca am avut doua carabiniere. Asta a fost chiar buna :)) Am instalat hamacul, tenda... si am descoperit ca am pus hamacul cu fermoarul invers de cum ar fi trebuit. Hamacul, are la plasa de tantari fermoar numai pe dreapta. eu am testat hamacul pe invers (cu plasa jos).. iar cand l-am intors... voila: nu aveam cum sa intru in el. Colac peste pupaza si sacul care este de tip sarcofag, impune restrictii. Cand am terminat seara deja se lasase. Ce bine daca mai eram cu cineva care sa se ocupe de foc si toate alea. Ursu s-ar fi ocupat de carne daca-l lasam... dar eu ce mai mancam? Repede am aprins focul (noroc cu lemnele gasite gata taiate) pe un capac vechi de butoi, sa nu stric iarba omului si am plecat in apropiere unde am vazut un maces si niste menta... pentru ceai. De unul singur nu are farmec un pahar de vin. In drumul inapoi am gasit niste urme de miere intr-un bidon mai vechi, al prietenului meu. Si m-am aprovizionat. Ce mai... a fost ca la supermarket insa fara carucior si coada la casa.
Patru caramizi si un gratar a fost tot de ce am avut nevoie pentru a-mi pregati cina. Astea le-am gasit la "sectorul constructii". Ursu s-a bucurat ca nu era singur in noaptea asta si era tot pe langa mine probabil ne-ntelegand de ce nu dorm si eu acasa ca si stapanul sau.
La putin timp dupa ce am aprins focul, carnea sfaraia pe gratar, ceaiul fierbea in cana careia de cand am cumparat-o nu reuseam sa-i dau jos eticheta (bun lipiciul), iar in jar am pus si doi cartofi de pofta.
Un timp am salivat suficient, si eu si Ursu, apoi masa a fost gata. Am mancat si am ascultat sunetele noptii langa foc pana aproape s-a stins, dupa care tusti in hamac. Nebunie... parca nu mai era ca la primele teste, cand nu folosisem plasa. Izoprenul nu statea bine de loc si am hotarat sa-l scot. Dupa cateva elemente de acrobatie am reusit sa intru in sacul de dormit (tip sarcofag) si sa-mi gasesc o pozitie acceptabila. Brotaceii, caii de iarba si cate un greiere mi-au creat ambientul propice somnului si aproape adormisem cand dinspre sat s-au auzit niste urlete infioratoare pe toata valea. Se umflase ranza in Homos Cheflius si urla cat il tineau bojocii. No asta-i buna , mi-am zis, plec de la bloc cu gandul unei nopti linistite si dau de astia. Dupa o perioada s-au mai linistit si am atipit din nou.
Daca nu ati mai dormit intr-o livada trebuie sa stiti ca din cand in cand, cad merele. Si cad cam exact atunci cand dai sa atipesti... dar dupa un timp te obisnuiesti (de la caz, la caz, poate dura pana la cateva nopti). Mi-a luat ceva timp, nu chiar o noapte si am adormit.
Noaptea asta luna rasarea tarziu, dupa 12. Oricum nu mai era luna plina si nu regretam asa tare ca o sa dorm la aceea ora. Insa m-am inselat, nu mai dormeam cand a rasarit luna. Urlete sinistre s-au auzit pe toata valea. Si nu era specia Homos Cheflius. Ca la un semnal toti cainii de pe vale au inceput sa urle, inclusiv Ursu. Am aruncat un ochi afara... sa vad nu cumva se transforma in vreun varcolac, cel putin sa stiu de unde imi vine pierea. A durat concertul ceva timp cu cateva bis-uri, dar s-au linistit. Am adormit si eu... pana m-am trezit ca-mi era rece la spate. Am transpirat. Alta acrobatie pentru a iesi din sac sa-mi schimb tricoul si sa dau putina "apa la viezure" daca tot m-am trezit. Luna era de jumatate, cerul plin de stele dar putin paclos. Imi sarise somnul... dar ce putea face? Putina acrobatie si din nou in sac. Sacul aluneca pe fasul hamacului ca pe derdelus, facandu-ma sa-l invidiez pe Ray Mears caruia toate-i ieseau struna. Apropos de alunecat, cred ca o sa fac o imbunatatire hamacului, un fel de maner din chinga (ca cel de pe bara autobuzelor de care se tin calatorii) care sa-mi ofere un punct de sprijin in actiunea de pozitionare in hamac.
Dupa activitatea din timpul noptii m-a prins foamea. La 6:30 trezirea sa facem focul pentru un ceai si ca sa-mi incalzesc o bucata de carne ramasa de aseara. Rasaritul soarelui m-a prins insa in hamac motaind. Ursu a dormit toata noaptea langa mine, exceptand scurtele pauze cand fugea prin gradina latrand, numai el stie la ce, sau cand ofta in somn ca un "om mare". O fi visat la carnea din care a primit doar osul. Si interesant cum reactiona la sunetele din noapte; nu a marait niciodata cand cadeau merele si faceau zgomot, insa de multe ori eu nu auzeam nimica si el o zbughea aiurea.
De dimineata, pe langa oul fiert in cana, am copt unul si in jar. Cred ca lui Ray i-au fost aduse oua incercate. Al meu avea punga de aer lateral si s-a cam carbonizat... insa a fost comestibil. Poate data viitoare va fi mai cu noroc.
Pe la 9 am strans tabara si mi-am lasat prietenul meu necuvantator sa mai atipeasca... el avuse o noapte agitata (nu as zice ca a mea a fost chiar perfecta). Trebuia sa plec. Weekend-ul acesta este unul bogat in evenimente... pana la 12 trebuie sa ajung acasa, sa ma schimb si sa fiu prezent in Dumbrava Sibiului unde impreuna cu colegii de la serviciu, am pus de o orientare turistica. Nu am mai facut asa ceva de prin 1989. Sa fie primit!
Imagini:
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
- a fost cu adevarat o evadare! Din cotidian :)) din ceea ce simturile mele stiau ca se petrece intr-o noapte.
- nu imi pare rau de loc si stiu sigur ca o sa o mai repet cand se va ivi ocazia... poate insa mai la distanta de Homos Cheflius.
- se doarme multumitor de bine in hamac, insa trebuie gasita o solutie la asezarea izoprenului si mai ales mai mult echilibru la intrarea in sac. Sunt convins insa ca pe vreme calduroasa este perfect.
- a fost destul de rece noaptea (vreo 9-10 grade) si a cazut multa roua. Camasa care am uitat-o afara era uda toata. Tenda avea roua deasupra si condens pe partea cu hamacul.
- nu este bine ca un caine activsa stea aproape de tine cand dormi afara. Face rau la inima iar daca ai o imaginatie bogata... poate face rau si la nervi.
Una peste alta.. a fost prima iesire insa nu si ultima.
.jpg)
Foarte fain :D
RăspundețiȘtergere