Pânda

Tare a mai batut vantul aseara. Parca numai aseara?! Dar acuma de dimineata s-a mai linistit.

Hai sa dau o raita prin jurul "casei".

Sunt binecuvântat de Dumnezeu cu putina verdeata in jur. Cand nu am mult timp la dispozitie, ies sa ma bucur de verdeata sau de zapada dupa caz.
Mai urmaresc o veverita care si-a facut culcus in zona sau vreo gaita.

Astazi, dupa vantul asta, sigur o sa surprind ceva deosebit. Putina zapada scrasneste sub bocanc. Inca este rece. Trebuie sa fiu atent. Semnele sunt bune: rece, ceva crengute pe jos, lume putina. Se aude ceva... nope, este o ciocanitoare.
Ritmicitatea m-a facut sa cred ca sunt norocos. Stau nemiscat. Cu coada ochiului zaresc pe Ritza, veverita. Nu am timp de tine. Se aude ceva si asta sigur nu este ciocanitoarea. Pe jos sunt urme. Fara indoiala, a fost pe aici.

Ma indrept spre zona, in care cu cateva furtuni in urma am vazut ceva, ceva ce sigur il va momi. Poate reusesc sa-l surprind. Este recent aclimatizat in Romania, si este destul de sfios.


E poftim: acuma si-au gasit si astia sa alerge... poate-l sperie.

Asa a si fost am reusit doar sa-l prind de departe (nu am obiectiv).
Ascundea toporisca, si nelinistit incearca sa se faca nevazut. Grabesc pasul. Prea tarziu. Doar din spate l-am mai vazut cum se indeparta. Intr-o plasa ascunse si sculele si "prada".



Pacat, mi-ar fi placut sa-l intalnesc. Sunt destul de sfiosi, insa tot mai multi "bushcraft-isti". Nu toti sunt "Ray Mears", dar placerea de a sorbi putin aer curat, de a urmari vietuitoarele padurii sau de a da o noua viata unei bucati de lemn, tribut dat de falnicul pin furtunii, este comuna tuturor celor generic numiti "bushcraft-isti".

Intr-adevar, jos, creanga de pin de acuma cateva furtuni, a fost remarcata.
O bucata lipsea.
O noua lingura se naste.

Poate ai fost tu sau tu...nu stiu. Nu te-am vazut bine. Trimite o poza cu lingura ta, o sa ramai anomin daca vrei.
Este important sa vedem ca existi.